sâmbătă, 12 decembrie 2009

Totul despre sex


In ziua de astazi fiecare are o parere diferita despre sex.Unii o fac din placere,altii din dragoste.A iubi aduce sexualitatii noblete si puritate.Dupa parerea mea atunci cand o faci cu persoana pe care o iubesti nu se numeste "a face sex",se numeste "a face dragoste".

Când devii femeie?

Corpul fetelor începe să producă hormoni şi să se transforme pe la 9-10 ani. Iată ce transformări se produc la pubertate:

- Se lărgeşte bazinul.
- Se dezvoltă sânii.
- Pubisul, regiunea care se situează deasupra organului sexual, se acoperă cu păr.
- Între 12 şi 14 ani apare şi prima menstruaţie: “în mod absolut normal, în fiecare lună vi se scurge sânge din sex”.
- Părul creşte şi la subsoară.
- Sânii se rotunjesc.


Când devii bărbat?


- În jurul vârstei de 12-13 ani, hormonii fac să crească mărimea testiculelor.
- Tot acum, apar şi primele fire de păr, atât pe pubis, deasupra organului sexual, cât şi pe abdomen sau la subsuori.
- Penisul se lungeşte şi se îngroaşă.
- Îţi creşte barba.
- Umerii devin mai laţi decât coapsele.
- ţi se îngroaşă vocea.


CONTRACEPTIA



Prezervativul - este cea mai cunoscută metodă contraceptivă. De asemenea, este una dintre cele mai sigure metode prin care nu te poţi îmbolnăvi de boli cu transmitere sexuală. Este o metodă sigură în proporţie de peste 90%. Singura problemă o poate constitui ruperea prezervativului.

Pilula - este o metodă recomandată femeilor care au un partener stabil. Pilulele sunt de mai multe tipuri. Pilulele se iau după un consult la medicul ginecolog. Nici această metodă nu vă protejează de bolile cu transmitere sexuală. Pilulele trebuiesc luate exact după prescripţia medicului. Dacă uitaţi să luaţi o pilulă este posibil să vă expuneţi unei sarcini. Eficienţa pilulelor este de 95%.

Contraceptivele injectabile - conţin hormoni progestageni. De la locul injectării aceşti hormoni se extind şi nu permit ovulaţia. De asemenea, îngroaşă mucosul la nivelul colului uterin şi nu permit fecundarea ovulului. Această metodă contraceptivă se injectează de către medicul specialist o dată la 8 - 12 săptămâni şi pot deregla menstruaţia. Au o eficienţă de peste 99%.

Spermicidele - sunt substanţe chimice care distrug spermatozoizii. Acestea se găsesc sub formă de creme sau geluri. Substanţa se aplică local înainte cu cel puţin 15 minute înainte de actul sexual - consultaţi mai bine prospectul. Dacă apelaţi la această metodă trebuie să ştiţi că are o protecţie mai mică şi nu vă protejează de bolile cu transmitere sexulă. Pentru obţinerea unei protecţii sporite, spre 95%, spermicidele se pot folosi în combinaţie cu prezervativul.

Diafragma - este o membrană de cauciuc care impiedică spermatozoizii să ajungă în uter. Diafragma se foloseşte împreună cu un spermicid cremă sau gel. Metoda nu te va proteja de bolile cu transmitere sexuală.

Steriletul - este un dispozitiv din plastic, care se introduce în vagin numai de către medicul ginecolog. Eficienţa lui este de 99%, fiind recomandat femeilor care au copii şi nu mai doresc o altă sarcină. Nici această metodă contraceptivă nu vă va feri de bolile cu transmitere sexuală. În funcţie de recomandările producătorilor, steriletul se schimbă o dată la aproximativ 5 ani de zile.

Pilula de a doua zi sau de urgenţă este o pastilă care se poate lua într-un interval de până la 72 de ore de la consumarea actului sexual dar, cu cât este luată mai repede, cu atât este mai eficientă. Această metodă contraceptivă, de urgenţă, nu este o metodă de contracepţie permanentă, deoarece conţine un număr mare de hormoni. Această metodă este recomdandată maxim de două ori pe an.

Inelul vaginal este un inel subtire, transparent care trebuie introdus in vagin, in general in jurul cervixului. Spre deosebire de celelalte metode de bariera cum e diafragma, plasarea exacta a inelului nu este foarte importanta. Obtinut numai prin prescriptie medicala, inelul poate fi folosit timp de 3 saptamani, el eliminand hormonii: estrogen si progestin in corp. Acesti hormoni actioneaza prin oprirea ovulatiei, ingrosarea mucusului cervical ce va actiona ca o bariera pentru sperma, si prevenirea implementarii embrionului daca va avea loc fertilizarea. Inelul va fi purtat continuu timp de 3 saptamani, urmata de o saptamana in care va avea loc menstruatia. Fiecare inel vaginal ofera o luna de contraceptie, chiar si in timpul saptamanii in care nu mai e purtat.
Prima data cand este folosit, inelul vaginal trebuie introdus in timpul primelor 5 zile de menstruatie. Trebuie folosita o metoda suplimentara pentru prima saptamana, deoarece inelul nu va fi eficient decat dupa 7 zile de uz continuu.
Inelul vaginal ar putea aluneca afara din vagin. Daca acest lucru se intampla, inelul poate fi spalat cu apa calda (nu fierbinte) si reintrodus. Daca trec mai mult de trei ore, cat inelul nu este purtat, exista un risc crescut de a ramane insarcinata. Inelul vaginal trebuie purtat in continuu pentru inca 7 zile pentru a recapata efectivitatea. Inelele vaginale nefolosite trebuie pastrate la temperatura camerei, departe de razele soarelui.
Efectivitatea inelului vaginal scade atunci cand se administreaza anumite medicamente, incluzand antibiotice, pentru tuberculoza si migrene. Efectele secundare cel mai intalnite sunt infectarea cu sifilis, infectii vaginale, infectii ale tractului respirator superior, infectii ale sinusurilor, crestere in greutate si ameteli. Alte efecte secundare includ dureri de cap, sangerari neregulate, sensibilitatea crescuta a sanilor, modificari de dispozitie si senzatia neplacuta de a avea un corp strain in vagin. Ca si contraceptivele orale combinate, inelul vaginal creste riscul de atac de cord, in special in cazul fumatorilor. Femeile care au avut in familia cazuri de cancer la san, diabet, presiunea sangelui crescuta, colesterol crescut, dureri de cap si epilepsie, depresie, boli de rinichi sau vezica, operatii majore recente, vagin sensibil sau care alapteaza nu ar trebui sa foloseasca inelul vaginal. Inelul vaginal nu protejeaza impotriva infectiilor tractului reproductiv, incluzand infectii cu HIV/Sida. Din cauza faptului ca inelul vaginal este o metoda mai noua de contraceptie, este nevoie de realizarea mai multor studii pe termen lung pentru a determina efectele secundare, riscurile si eficacitatea dispozitivului.

BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA


Sifilisul
-apare in urma infectiei cu Treponema Pallidum. El poate fi primar, secundar, tertiar, poate avea forme congenitale (sifilisul congenital - in care copilul este infectat la nastere de catre mama bolnava) si alte forme nu foarte bine delimitate:
- latent - fara simptome dar cu rezultatele testelor pozitive
- forme de trecere intre secundar si tertiar, etc.
Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete rosii (macula eritematoasa), care devine o eroziune, adancindu-se, si apoi o ulceratie care doare doar in cazul traumatizarii sau al suprainfectarii. La femei pot fi afectate labia, vaginul, uretra si perineul. La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectala, mamelonara, buzele, limba, amigdalele, etc. Complicatiile care pot aparea sunt fimoza, parafimoza, suprainfectari ale leziunii, blocajul cailor limfatice (limfedem) cu edemul penisului si a scrotului sau a labiilor.
Sifilisul secundar este considerat o stare septica cu Treponema - simptomele pot aparea in 3 - 6 saptamani, determinand aparitia silifidelor. Acestea sunt pete mici, roz - pal, care nu ies in relief si determina rozeola silifica sau care ies putin in relief pe piele (papule). Pot aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de mancare, dureri de cap(cefaleea) si musculare, articulatii ce dor, rinoree, etc). Se poate instala sifilisul latent sau cel tertiar, dar in ultima perioada acestea apar tot mai rar datorita tratarii la timp si a mijloacelor de informare in masa.



Gonoreea
-in cazul acestei infectii, primele simptome apar la 2 - 3 zile de la contactul sexual: secretii abundente galben - verzui, senzatii de usturime si arsuri, mucoasa congestionata, rosie, umflarea uretrei, etc. Aceste simptome pot disparea dupa 8 saptamani - dar disparitia nu marcheaza sfarsitul bolii, ci cronicizarea ei. Complicatiile ce apar sunt fimozele, prostatite, stricturi uretrale, etc. Gonoreea se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectate si foarte rar prin folosirea in comun a obiectelor sanitare, prosoape, bureti, etc. Ea se poate trata cu antibiotice recomandate de medic si in cazul unei diagnosticari precoce, situatie in care si boala este necomplicata, tratamentul este de scurta durata.
Gonoreea are o frecventa mai mare in tarile in curs de dezvoltare, prezentand un risc mare de contaminare.

Chlamydia-reprezinta infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis si este cea mai frecventa boala cu transmitere sexuala in tarile dezvoltate. Aceasta bacterie traieste doar in interiorul celulelor si este greu de depistat deoarece adesea decurge fara simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzatie de intepaturi, menstruatie neregulata, arsuri in timpul urinarii, etc). Ca si gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectioase. In ceea ce priveste tratamentul, acesta trebuie urmat de catre ambii parteneri (indiferent de absenta sau prezenta simptomelor) si dureaza intre 14 - 21 de zile, constand in antibioterapie tintita.

Scabia
-aparitia scabiei presupune prezenta unui parazit femela care sapa un canal in piele in care depune 2 - 3 oua pe zi timp de o luna, ceea ce determina prurit tegumentar si iritarea pielii – leziuni de grataj. Transmiterea acestui parazit se face atat pe cale sexuala, cat si prin contacte curente - gen folosirea in comun de lenjerie si haine. Simptomele sunt reprezentate de mancarimi (prurit localizat) pe fata interioara a mainilor, intre degete, in regiunea sanilor si a organelor genitale. In privinta tratamentului, acesta se aplica atat partenerilor sexuali, cat si persoanelor care coabiteaza cu cei infectati cu scabia. Lenjeriile si obiectele personale folosite de persoanele infectate necesita dezinfectarea.

SIDA-este prescurtarea pentru Sindromul Imunodeficientei Dobandite si marcheaza un deficit a sistemului imunitar dobandit ca urmare a infectiei cu virusul HIV. SIDA va predispune la diferite boli care afecteaza in mod tipic persoanele infectate cu virusul HIV si pe care in mod normal organismul ar trebui sa fie capabil sa le combata – infectii oportiniste. Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu si necesita o celula gazda pentru a se putea multiplica. Aceste celule gazda sunt, printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe, celule sistemului nervos. Cercetatorii clasifica infectia cu HIV in diferite stadii. Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar este foarte slabit si in care pot sa apara diferite boli si tumori – forme de cancer. Evolutia unei infectii cu HIV difera de la o persoana la alta. La scurt timp dupa infectarea cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte rapid, astfel incat in primele saptamani nu apar de obicei simptome (la inceput, eventuale stari gripale). Dupa 12 saptamani de la contaminare, prin testul cu anticorpi, se gasesc anticorpii construiti de virus.
Infectiile, oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism sanatos uneori nici nu se manifesta sau pot fi combatute cu destula usurinta. Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce la imbolnaviri grave. Toxoplasmoza, tuberculoza, citomegalia, PcP - o forma a pneumoniei si ciuperca Candida albicans sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA.
Portile de intrare in organism ale acestui virus sunt ranile deschise, suprafetele iritate, zgariate sau inflamate ale pielii si tesuturile sensibile gen mucoasa vaginala. Lichidele infectioase prin care acesta se transmite sunt sangele, sperma, laptele de mama, etc. si nu cele ca saliva, urina, transpiratie sau lacrimi.

Herpesul genital

Ce este herpesul genital?

Herpesul genital
este o infectie cauzata de virusul herpes simplex - VHS. Exista doua tipuri de VHS si ambele pot cauza herpesul genital (cel mai frecvent VHS 2).

Orice persoana care prezinta acest tip de herpes poate cu usurinta sa transmita virusul unei persoane sanatoase.

Atat tipul 1, cat si tipul 2 de VHS pot produce leziuni in zona vaginala, peniana, anala, pe fese si pe coapse. Ocazional, leziunile apar si pe alte parti ale corpului unde virusul a patruns prin intermediul unei deschizaturi (rana, zgarietura) la nivelul pielii.

HVS se pastreaza in anumite celule nervoase ale organismului si poate produce simptome din cand in cand. Categoria cea mai expusa infectarii cu VHS tip 2 o constituie adultii.


Cum se contacteaza herpesul genital?


Cei mai multi contacteaza herpesul genital prin contactul sexual cu o persoana ce are HVS activ. Cand este activ, virusul produce leziuni vizibile in zona genitala.

Se intalnesc si cazuri de primoinfectie fara a prezenta leziuni vizibile in zona genitala (forme inaparente de primoinfectie).

Oamenii contacteaza herpesul prin contactul sexual cu persoanele infectate care prezinta leziuni sau cu persoanele care nu mai au leziuni dar care continua sa elimine virusul.

Persoanele care au herpes genital pot infecta partenerii sexuali si in timpul contactului sexual oral.


Care sunt simptomele?


Din pacate, un mare esantion din persoanele infectate nu prezita simptome sau nu recunosc simptomele pe care le au. In cele mai multe cazuri, cand o persoana se infecteaza pentru prima data cu herpes genital, simptomele apar in 2-10 zile. Primul episod simptomatic dureaza de obicei pana la 3 saptamani.

Simptomele caracteristice primoinfectiei herpetice includ:

* La femei, mucoasa vulvara devine rosie, se tumefiaza (se umfla), devine foarte dureroasa si apar "basicute" grupate "in buchet" care ulterior se sparg dand nastere eroziunilor intinse. Aceste basicute se pot extinde si la nivelul vaginului si al colului uterin. Este prezenta si o secretie vaginala purulenta, iar ganglionii inghinali (aflati la "stinghia piciorului") se maresc si devin foarte durerosi. Aceste leziuni sunt insotite de febra si de o stare generala alterata.
* La barbati simptomele sunt mai putin zgomotoase; ei prezinta cateva leziuni in jurul meatului si o secretie cu consistenta mai apoasa.



Se pot repeta manifestarile herpesului genital?

Indiferent ca ai fost infectat cu tipul 1 sau 2 de HVS , este foarte probabil ca simptomele caracteristice virusului genital sa se repete.

Dupa perioada de status activ, virusul traverseaza nervii spinali si ramane pentru o vreme latent la nivelul ganglionilor senzitivi, de unde este reactivat (in caz de scadere a imunitatii, febra, expunere excesiva la soare etc) migrand de-a lungul fibrelor nervoase inapoi la nivelel pielii unde determina leziuni, de aceasta data mai putin zgomotoase.

In cele mai multe cazuri, virusul poate deveni activ de cateva ori pe an, generand infectia recurenta. Leziunile de herpes recurent sunt mai multe din punct de vedere cantitativ fata de primele leziuni si se manifesta sub forma unor vezicule grupate "in buchet".

In unele cazuri, virusul poate redeveni activ fara a se inregistra insa leziuni. De multe ori acest lucru nu se simte fizic pentru ca recurenta nu este insotita nici de durere, nici de senzatia de disconfort. Chiar daca nu se manifesta vreo leziune, sau vreun simptom, persoana purtatoare de HVS poate infecta partenerul sexual in acest timp.

Frecventa si gravitatea episoadelor recurente variaza de la individ la individ. In timp ce anumite persoane pot avea virusul activ de cateva ori de-a lungul vietii, altele se confrunta cu manifestari ale virusului de cateva ori pe an.

Cu toate ca in unele cazuri, infectiile recurente sunt insotite de alte simptome (stresul, tulburari menstruale etc.), nu se poate vorbi despre anumite simptome generale ce insotesc intotdeauna recidivele.


Cum se trateaza herpesul genital?

Tratamentul se face cu substante antivirale: aciclovir, famciclovir, valaciclovir, foscarnet. Tratamentul episoadelor acute nu previne recurentele si nici nu poate scadea frecventa acestora.

In timpul perioadelor de herpes activ, indiferent ca e vorba de primoinfectie sau de infectii recurente, este bine sa urmezi cateva sfaturi simple pentru a grabi vindecarea si a impiedica avansarea infectiei sper alte zone ale corpului:

* pastreaza zona infectata curata si uscata pentru a preveni aparitia altor infectiuni;
* incearca sa eviti atingerea zonelor infectate;
* spala-te pe maini imediat dupa ce ai atins leziunea;
* evita contactul sexual din momentul in care prezinti primele simptome pana la vindecarea completa a herpesului genital.

HPV si negii genitali
Alte denumiri: veruci, condiloame, creasta de cocos, vegetatie veneriana
Negii genitali sunt provocati de virusul Papiloma (HPV = Human Pappiloma Virus) care da boala numita condilomatoza genitala. Infectia este extrem de contagioasa - tocmai din acest motiv condilomatoza este o boala cu transmitere sexuala foarte raspandita.
Transmitere
Calea de transmitere este, asa cum ne asteptam, sexuala - indiferent de tipul raportului sexual (oral, genital sau anal), dar se poate transmite si prin contact direct cu pielea persoanei infectate.
De asemenea, virusul se poate transmite si de la mama la fat, dar si prin autoinfectare - scarpinarea zonelor cu negi, iar apoi atingerea zonelor sanatoase ale corpului.
Simptome:
Simptomele presupun aparitia verucilor. Prin veruci intelegem o crestere de carne, o formatiune asemanatoare negilor de pe piele. Negii genitali au o localizare corespunzatoare tipului de contact sexual care a determinat infectarea. In cazul unui contact sexual genital, negii vor aparea la nivelul vaginului, in interiorul si in exteriorul acestuia si la nivelul colului uterin (la femei) si pe varful penisului si scrot (la barbati). Este important faptul ca la barbati negii apar mult mai rar decat la femei.
HPV si negii genitaliIn cazul in care contactul sexual infectant a fost anal, atunci verucile vor aparea in jurul anusului, iar daca a fost oral, pot aparea la gura, sau chiar in gat.
Uneori verucile au dimensiuni foarte mici si nu pot fi vizibile cu ochiul liber; alteori sunt situate in zone precum colul uterin sau in interiorul vaginului, unde nu sunt usor depistate. La barbati pot aparea in uretra.
Prezenta verucilor este uneori insotita de usturimi in zona genitala si scurgeni anormale - vaginale sau uretrale. Daca apar la nivelul uretrei, urinarea poate fi insotita de usturimi.
Diagnostic
In general diagnosticul se face pe aspectul caracteristic al verucilor. Pentru siguranta se pot face si teste de laborator, biopsii din veruci si testul Papanicolau.
Evolutie si tratament
Fiind o infectie virala, condilomatoza nu poate fi vindecata definitiv. Ea se trateaza simptomatic, cu ajutorul unor creme sau tincturi recomandate de medic, insa verucile pot trece si de la sine. In orice caz, o persoana infectata este puratoare, iar verucile pot reaparea oricand.
Alte metode de tratare a verucilor pot fi: bisturiul electric, laser-terapia, electrocauterizarea si crioterapia.
Tratamentul se aplica ambilor parteneri si se recomanda abstinenta totala in perioada in care verucile sunt prezente pe corp.
Este posibil, desi nu dovedit, sa existe o legatura intre condilomatoza si cancerul de col uterin. Din acest motiv, femeile infectate cu Papiloma trebuie sa mearga regulat la ginecolog pentru efectuarea testului Papanicolau. O femeie care are negi genitali trebuie sa se prezinte imediat la medicul ginecolog pentru a i se indica un tratament fiindca acestia se pot transforma in formatiuni maligne (canceroase). De asemenea, prezenta negilor la nivelul vaginului sau colului uterin, pot face imposibila nasterea pe cale naturala.

Sancrul moale
Sancrul moale reprezinta o afectiune veneriana contagioasa, inoculabila si autoinoculabila, mai frecventa la barbati, cu sediul obisnuit la organele genitale. Agentul patogen e streptobacilul Ducrey (Haemophilus Ducreyi), cocobacil dispus in lanturi. Sancrul moale, aproape disparut in ultimele decenii, a inceput sa reapara in occident, in marile metropole.

Simptome
Dupa o incubatie de 2-3 zile de la inoculare apare o pustula efemera careia ii urmeaza o ulceratie adesea profunda, dureroasa, de forma rotunda sau ovalara, variind ca dimensiuni de la 3-15 mm in diametru. Marginile ulceratiei de culoare rosie inchisa sunt sinuoase, usor reliefate, fundul neregulat, cenusiu, purulent, acoperit uneori de o crusta bruna-negricioasa. Baza ulceratiei este moale, edematoasa.

In faza de reparatie, sancrul moale are aspectul de plaga simpla, cu fundul curat, rosu, sfarsind prin cicatrizare. Sancrele moi sunt cel mai adesea multiple, prin inoculari simultane sau autoinoculari secundare.

Sediul leziunilor

La barbat, sancrul moale este localizat pe marginea preputului unde se pot vedea frecvent sancre moi in coroana, apoi santul balano-preputial, indeosebi la nivelul frenului, glandul si mai rar teaca penisului, scrotul. La femeie, sancrul se poate localiza in urmatoarele regiuni: clitoris, labiile mari, labiile mici. Localizarile extragenitale prin autoinoculari sunt posibile la nivelul anusului, fata interna a coapselor, plica inghinala, mai rar alte regiuni.

Complicatii

Adenopatia regionala, rara la femeie, survine dupa 2-3 saptamani in 30% din cazuri. Este obisnuit unilaterala si monoganglionara, inflamatorie, dureroasa si evolueaza spre supuratie si fistulizare. Fimoza si parafimoza sunt frecvente in cazurile de sancru cu seiu pe fata interna a preputului. Complicatiile mai rare sunt: fagedenismul, cand ulceratia se intinde rapid in suprafata si profunzime, uneori pe intinderi mari si gangrena intalnita in sancrul subfimotic, cel situat pe teaca penisului la barbat si labiile mici la femeie.

Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential al sancrului moale se face cu leziunile ulceroase si erozive din regiunea genitala:

* sancrul sifilitic
* sifilidele secundare
* sancrul limfogranulomatos
* sancrul mixt
* herpesul
* leziuni acariene
* ectima

Tratament
Se face cu: Cefalosporine, Eritromicina, Ciprofloxacin, Biseptol.

Pediculoza pubiana


Sinonime: Ftiriaza
Agentul parazitar = Phthirius pubis



Afecteaza diverse arii paroase mai ales in infestarile masive:

- regiunea pubiana
- gene, sprancene, barba
- axila
- areola mamara
- perii din periferia scalpului
- parul de pe trunchi si membre



Clinic se manifesta prin prurit intens ce determina leziuni de grataj sau inrosirea locului, aparitia unor mici denivelari (papule) sau macule albastre care sunt tipice in locul de hranire al parazitului.


Diagnostic
: prin observarea parazitului sau a oului de parazit la nivelul firului de par impreuna cu manifestarile cutanate specifice


Tratament
:

- se recomanda tratament cu Lindan 1% mixtura sau crema aplicat pe zona afectata si in zonele invecinate; se indeparteaza dupa 8 ore. Mai exista si Lindan 1% sub forma de sampon aplicat 4 minute dupa care se clateste.
- Piretrine + piperonyl butoxid - tot sub forma de aplicatii locale
- Atentie - Lindanul nu se recomanda la femeile insarcinate sau care alapteaza!
- Lenjeria din pat se schimba si se curata chimic odata la 2 zile

Gardnerella Vaginalis
ardnerella Vaginalis reprezinta o bacterie anaeroba ce face parte, in mod normal, din flora bacteriana vaginala. Nefiind un mediu steril, vaginul prezinta o flora formata din 5 pana la 15 specii de bacterii diferite si este dominata, in general, de Lactobacillus Acidophilus insa aceasta nu este o regula general valabila, bacteria dominanta putand sa varieze in functie de etapele ciclului menstrual sau de ecosistemul vaginal propriu fiecarei femei. In momentul in care flora bacteriana este modificata apar dezechilibre iar microorganismele potential patogene se vor dezvolta in exces. In aceste conditii este posibil sa apara o infectie determinata de unul dintre organismele potential patogene, Gardnerella Vaginalis.

In conditiile descrise mai sus, Gardnerella poate sa nu fie transmisa neaparat pe cale sexuala, ea putand sa se dezvolte atunci cand aciditatea vaginului scade ca urmare a practicarii iritatiilor vaginale in exces, a administrarii unor antibiotice, in cazul dezechilibrelor hormonale sau chiar a spermei care, avand un pH alcalin, afecteaza micromediul vaginal. Daca infectia a fost transmisa pe cale sexuala, simptomele apar la 2-21 zile de la contactul sexual neprotejat. De cele mai multe ori barbatii sunt asimptomatici, ei putand usor sa transmita infectia cu Gardnerella Vaginalis fara sa stie ca sunt purtatorii acestei bacterii.

Boala se manifesta prin inflamatia vaginului si aparitia unei secretii vaginale omogene, cu aspect lichid si miros fetid. La aparitia acestor simptome este necesara vizita la un medic iar diagnosticul va fi pus in baza unor teste de laborator. Daca femeia nu raspunde la tratament, acesta trebuie extins si in cazul partenerului.

Micoza vaginala
Flora vaginala si vulvara dispune de un echilibru fragil, fiind compusa deopotriva din bacterii si ciuperci, cat si de organisme naturale si protectoare. Uneori, acest echilibru este perturbat, in special in urma aparitiei dominante a ciupercilor microscopice din familia Candida albicans. Daca suferi arsuri, senzatii de mancarime, scurgeri albicioase in zona vulvara, prezinti un risc foarte mare de micoza vaginala.

Aceasta boala mai este denumita vaginita sau candidoza. Este o infectie vaginala frecvent intalnita si afecteaza 75% dintre femei cel putin o data in cursul vietii, de doua-trei ori aproximativ 50% dintre acestea.

Simptomele micozei vaginale

Cauzata de inmultirea ciupercilor in numar foarte mare, micoza vaginala nu face parte dintre bolile infectioase cu transmitere sexuala, desi in anumite cazuri poate fi transmisa si de partener in urma unui raport sexual neprotejat.

Ciupercile din familia candida sunt gazde obisnuite in sanul mucoasei vaginale, la fel ca alte microorganisme. Insa, in momentul in care apar in numar foarte mare, simptomele micozei apar si devin foarte deranjante:

* Neplaceri la nivelul zonei vulvare, insotite de inflamatie uneori edematiata (acumulare de lichid in tesuturi);

* Scurgeri albiciose, uneori neplacut mirositoare;

* Mici crapaturi dureroase;

* Dureri in timpul actului sexual;

* Usturime in timpul mictiunii;

* Iritabilitate si nervozitate cauzata de senzatia de inconfort.

Cauzele aparitiei bolii

Exista factori care favorizeaza aparitia unei micoze vaginale precum:

* administrarea de antibiotice;

* greseli de igiena (dusuri vaginale frecvente, toaleta insuficienta sau excesiva etc);

* sarcina (dereglari hormonale);

* steriletul;

* administrarea de anticonceptionale (in anumite cazuri);

* diverse boli (diabet netratat, HIV etc).

Masuri de prevenire


Exista solutii eficiente care te pot ajuta sa eviti aparitia micozei vaginale:

* Evita sa mergi frecvent la sauna, piscine, centre spa etc. Aceste locuri unde exista multa caldura si umiditate sunt ideale pentru dezvoltarea bacteriilor si a ciupercilor;

* Poarta numai lenjerie intima de bumbac si spal-o la temperaturi mai mari (40-60°);

* Nu abuza de baile in cada (de doua ori pe luna), opteaza mai degraba pentru dusuri matinale;

* In privinta igienei zonei intime, foloseste geluri special concepute pentru zonele intime, cu un pH fiziologic neutru si nu te spala mai des de doua ori pe zi (dimineata si seara);

* Evita sa porti haine stramte care te fac sa transpiri abundent;

* Daca urmezi un tratament pe baza de antibiotice, mergi la medicul ginecolog pentru a-ti recomanda ovule vaginale pentru a preveni infectiile;

* Daca nu ai un partener stabil, foloseste prezervativul in timpul raporturilor sexuale;

* Daca te-ai mai imbolnavit de micoza, si partenerul tau trebuie sa urmeze un tratament, pentru a evita transmiterea germenilor de la unul la altul.

Daca micoza vaginala recidiveaza, desi ai urmat masurile de prevenire, este indicat sa mergi la doctor pentru a face alte examene medicale (la nivelul intestinelor de exemplu) pentru a gasi cu precizie factorii declansatori care te imbolnavesc.

Hepatita B
In fiecare an, pe 19 mai, se marcheaza Ziua Mondiala a Hepatitei, o zi in care este necesar sa ne amintim de lupta care se duce la nivel mondial cu aceasta boala.

Cu ocazia acestei zile, compania Bristol-Myers Squibb impreuna cu Asociatia Pacientilor cu Boli Hepatice, Asociatia Romana pentru Studiul Ficatului (ARSF) si Institutul National de Boli Infectioase "Prof. Dr. Matei Bals" au sustinut o campanie de informare si educare a populatiei pentru a atrage atentia asupra severitatii acestei boli si a impactului ei asupra starii generale de sanatate din Romania.

Hepatita B este cea mai comuna si grava forma de infectie a ficatului in intreaga lume. Virusul hepatitei B poate fi transmis direct prin contactul cu sange infectat, prin sex neprotejat sau prin injectarea intravenoasa a drogurilor cu ace nesterilizate. Hepatita B este de 100 de ori mai infectioasa decat virusul imunodeficientei umane (HIV).

Virusul hepatitei B (VHB) este o amenintare serioasa pentru sanatatea globala, cu atat mai mult cu cat 2 miliarde de oameni din intreaga lume (1 din trei oameni) sunt infectati cu acest virus.

In ciuda disponibilitatii vaccinului care previne infectarea cu VHB, 300-400 de milioane de oameni sufera de infectie cronica cu virusul VHB, care este dificil de depistat fara efectuarea unei analize de sange.

Infectia cu virusul hepatitei B reprezinta a zecea cauza de mortalitate in lume. Aproape 1.2 milioane de oameni au murit in 2007 in urma complicatiilor provocate de hepatita B. Hepatita cronica B este cauza a 80% dintre cazurile de cancer hepatic.

Cu cat infectia apare mai devreme in cursul vietii, cu atat creste probabilitatea ca aceasta sa se cronicizeze si sa duca la aparitia cirozei sau a cancerului hepatic.

Care sunt simptomele?

Hepatita B este dificil de depistat, de fapt 40% dintre adultii infectati nu prezinta nici un simptom pana la momentul cand infectia devine cronica. Daca o persoana prezinta simptome, acestea pot aparea sub forma simptomelor unei gripe, prin ingalbenirea ochilor si a pielii (icter), oboseala, dureri abdominale, lipsa poftei de mancare, cefalee, greata, varsaturi si dureri ale articulatiilor.

Cum este diagnosticata?

Exista mai multe teste la indemana medicului pentru a evalua afectiunile ficatului sau posibilele viitoare complicatii ale hepatitei B. Acestea includ o serie de analize de sange, de imagistica a ficatului sau biopsia hepatica.

Cum progreseaza boala?

Perioada intre expunerea la hepatita B si aparitia primelor simptome variaza intre 45 si 180 de zile; aceasta fiind urmata de faza "infectiei acute". Daca virusul ramane in organismul uman mai mult de sase luni, fara tratament, boala intra in faza de "infectie cronica".

Persoanele cu hepatita cronica B sunt expuse unui risc crescut de dezvoltare a complicatiilor bolii hepatice. In medie, cel putin 15 - 25 % dintre pacientii cu hepatita cronica B vor muri din cauza unei complicatii asociate bolii hepatice.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu